Avem internet acasă, pe telefon, la muncă și datorită lui avem și senzația că suntem mai informați. Vrem mașină de spalat, “dăm un Google” și citim review-uri. Vrem să știm câte grade a avut cutremurul, intrăm pe Facebook. Vrem să știm câte culori a avut curcubeul de azi, intrăm pe Instagram. Și tot așa.

Dacă nu avem o părere și totuși ținem musai să avem una, intrăm pe net. Se mai întâmplă însă, să intram pe net din plictiseală, din inerție și să ne intersectăm cu părerile altora fără să le căutăm în mod explicit. Părerile pe internet, pot lua forme diverse: un status pe Facebook, un meme, un gif, un video, o postare pe blog, pe forum, un comentariu la produs, etc.

Tot acest proces de asimilare, voit sau nu, se numește “social learning” și de cele mai multe ori ne afectează fără ca noi să realizăm.

Wow! This is quite disturbing!

Geplaatst door Anonymous op dinsdag 30 augustus 2016

 

Probabil ați auzit de curând de pățania jurnalistului care în loc să posteze pe contul propriu de Facebook a postat pe contul publicației la care era angajat. Nu vreau să dezbat subiectul, a fost deja epuizat. Interesant a fost, însă, tsunami-ul de ură ce a aparut pe internet. În câteva ore #săcrăpi a devenit viral. Meme-uri, gif-uri, video-uri, caterincă la cote maxime. Sunt sigur că cei mai mulți dintre internauți, la început, nici n-au înțeles despre ce este vorba, însă toți îi doreau lui Ponta să crape. De ce? Nu contează, să crape.

Recunosc, m-am amuzat, am empatizat cu subiectul, ba chiar am fost revoltat de afirmația lui Ponta. Am făcut și un gif în care îi exploda capul. Mi s-a părut funny. A doua zi, însă, am simțit o urmă de regret. Am o antipatie profundă față de personaj, dar nu îl urăsc și cu atăt mai mult nu îi doresc moartea. Nu o doresc nimănui.

Acesta nu e un caz izolat. Zilnic, internetul abundă de mesaje instigatoare la ură. Și nu numai la noi, ci în toată lumea. Țigani, negri, imigranți, gay, vasluieni, femei și multe alte subiecte sunt adevărați magneți de ură. În fața calculatorului suntem curajul întruchipat, am fi în stare să rupem căpățâni. Să moară toți. De ce? Pentru că nu e bine și pentru că așa trebuie și pentru că nu ne împiedică nimic să coalizăm cu tabăra adversă.

E ca atunci când, stai de vorbă cu un coleg căruia îi spui că moldovenii sunt nașpa, și subit cel de-al treilea coleg zice că el e moldovean. “-Stai boss, persoanele de față se exclud!”, zici tu fâstâcit. Numai că pe ”interneți” suntem toți de față.

Cum ar fi să fii țigan gay moldovean ortodox, cu HIV? Probabil ai fi la un pas de sinucidere, sau la un pas de a fi ucis, pentru că sigur ai reprezenta un „pericol social”, cel puțin pe internet.

Atitudinea pe care o manifestăm în mediul online are două tăișuri: fie reușim să aducem niște oameni în situații extreme, cum ar fi depresia sau chiar sinuciderea, fie îi instigăm pe alții la acțiuni extreme, cum ar fi acte de violență fizică sau verbală.

Discursul nostru trebuie să fie bazat pe argumente. Vorba aceea, râdem, glumim, dar nu părăsim incinta, iar internetul este o incintă cu un ecou foarte puternic.

Cam atât am avut de zis.

Și ca să nu plecați cu mâna goală de la mine de pe blog, vă dau de știre că Asociația GEYC organizează European Digital Youth Summit 2016, ce aduce în prim-plan utilitatea instrumentelor digitale și rolul activ pe care trebuie să-l joace tinerii pentru a combate discursul instigator la ură, în special în mediul online.

Evenimentul, desfășurat sub Înaltul Patronaj al Parlamentului European și sub Înaltul Patronaj al Președinției Slovace a Consiliului UE, va avea loc pe 10 noiembrie 2016, iar locația va fi Biroul de informare al Parlamentului European în România – Sala de Conferințe Titulescu, str.Vasile Lascăr nr.31, București.

Mai multe informații găsiți pe edys.eu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here