Pe 10 mai, Organizația Salvați Copiii România a lansat primul studiu național cu privire la fenomenul de bullying în școlile românești.

Bullying = folosirea unei forțe superioare pentru a influența sau intimida pe cineva. Este un comportament repetat si intenționat prin care agresorul își persecută, rănește, intimidează victima verbal, relațional și/sau fizic. Comportamentul poate fi învățat în familie sau în alte medii și este favorizat de diferențele sociale, de etnie, religie, gen, comportament, putere, caracteristici fizice etc. Efectele asupra victimei sunt adesea devastatoare din punct de vedere emoțional și comportamental.  Sursa: www.telefonulcopilului.ro

Excluderea din grup, izolarea socială, amenințarea cu violența fizică și/sau umilirea, violența fizică și distrugerea bunurilor personale, interdicția de a vorbi/interacționa cu un alt coleg, răspândirea de zvonuri cu caracter denigrator sunt comportamente specifice de bullying cu care copiii se întâlnesc frecvent în mediul școlar.

Cercetarea a urmărit modul în care copiii și părinții percep bullying-ul, atitudinile şi comportamentele acestora în diferite contexte sociale (la şcoală, în grupul de prieteni, în mediul online), precum și măsurarea incidenţei cazurilor de bullying în aceste situații.

Au fost vizate diferitele tipuri de comportamente asociate bullying-ului, printre care se numără excluderea din grup, umilirea, distrugerea lucrurilor altcuiva sau violenţa fizică. S-a urmărit, de asemenea, determinarea profilului social al actorilor implicaţi în astfel de situații.

Ce zice raportul:

  • 2 din 10 copii au recunoscut că au exclus în mod repetat colegi din grupul de egali,
  • 3 din 10 au interzis altor copii să se joace cu anumiți elevi din
  • 23% dintre copii au menționat că s-a întâmplat să fie ameninţaţi cu excluderea din grup,
  • 31% că au fost excluşi
  • 39% că un alt copil a cerut cuiva să nu se joace sau să nu vorbească cu ei.
  • 37% dintre copiii participanți la chestionar au mărturisit că s-au răspândit zvonuri umilitoare și denigratoare în spațiul școlii despre ei
  • 84% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situaţii în care un copil ameninţă un altul
  • 80% dintre copii au fost martorii unei situaţii în care un copil este umilit de alt copil,
  • 78% au asistat la situații repetate în care un copil era îmbrâncit și lovit ușor de către alți copii
  • 73% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situaţii de bullying în mediul școlar.

studiu național cu privire la fenomenul de bullying

Separând contextele specifice de apariție a comportamentelor de bullying, 73% dintre copii afirmă că au fost martorii unor situații de bullying în școala în care învață, 58% au asistat la situații de bullying în propria clasă, 46% în grupul de prieteni iar 69% în mediul online.

Cercetarea calitativă a pus, de asemenea, în evidență o serie de caracteristici nuanțate ale fenomenului de bullying în școală, cele mai importante fiind:

Copiii diferiți devin ținte predilecte ale comportamentelor de bullying. Fie că vorbim despre un aspect fizic diferit, comportamente/nevoi diferite de ale majorității (comportament timid, performanță academică, prezența unei dizabilități, a unui diagnostic psihiatric sau a cerințelor educaționale speciale), statutul de nou venit în grup, apartenența la un mediu socio-economic dezavantajat sau etnia, fiecare dintre aceste atribute crește riscurile ca un copil să devină victimă a bullying-ului.

Cea mai frecventă reacție a copiilor martori ai bullying-ului nu este să intervină, ci să se uite. Agresiunea este considerată un spectacol menit să distreze; atunci când intervin, copiii susțin în cea mai mare măsură agresorul.

Abuzul în familie implică atât perpetuarea de către copil a comportamentelor abuzive, cât şi „obişnuinţa” cu statutul de victimă. Analizând relaţia dintre practicile parentale/diferitele forme de abuz în familia de provenienţă, s-a observat o dublă asociere a abuzului în familie, atât cu statutul de agresor, cât şi cu cel de victimă. Copiii care afirmă că au fost loviţi cu palma sau urecheaţi de părinţi spun, într-o măsură semnificativ mai ridicată, că au exclus din grup, au umilit sau agresat fizic un alt copil.

Concluzie: copiii care azi sunt victime la școala, mâine vor avea un loc de muncă în care (1) vor purta în permanență statutul de victimă, sau (2) vor ajunge în extrema cealaltă în care se vor transforma în hărțuitori atunci când ajung într-o poziție de putere. Violența acasă, la școală, fizică sau verbală trebuie descurajată în orice mediu, prin orice mijloace și față de oricine. Asta dacă vrem să ne ridicăm la statutul de ființe raționale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here