Când suntem nemulțumiți de ceva, produs, companie, serviciu, avem tendința să strigăm în gura mare cât de nefericiți suntem. Word of mouth, sau viva voce, este cea mai greu de controlat unelta de marketing. Și pe bună dreptate, pentru că noi oamenii, avem în sistemul nostru empatia și emoția. Publicitarii știu asta și au speculat-o din cele mai vechi timpuri.

N-are sens să mă dau deștept în ale publicității și marketingului, pentru că știu că nu asta vreți să citiți. Voi știți că urmează să vă povestesc despre o companie, care probabil mi-a făcut ceva nașpa, iar eu mi-am luat jucăriile și am plecat.

Povestea începe acum cinci zile, pe 23 martie mai exact, când am realizat că am o viteză de toată jena la internet mobil. Recunosc că, din indolentă, am ignorat acest aspect, dar a sosit momentul să îmi doresc ceva mai mult decât 3G.  După ce am făcut research printre colegi, după ce i-am pus să îmi arate ce viteză au la net, cât plătesc, etc., am pus mâna pe telefon și am sunat la providerul de telefonie mobilă, Telekom.

***Notă: sunt client cu abonament Cosmote/Telekom din 2008, adică de 8 ani.

La call-center, ramura abonamente și alte mizerii, îmi răspunde o doamnă.

  • Bună ziua, sunt X, cu ce vă pot fi de folos?
  • Bună ziua, sunt T, și vreau 4G.
  • Facem verificările de rigoare…
  • Aaaa, păi nu v-ați mai schimbat cartela de mult.
  • Știu, dar cred că nici abonamentul nu îmi permite, putem verifica?
  • Aaaa, da! Nici abonamentul nu vă permite!
  • Perfect, zic, vreau să facem ceva în privința asta, dar să știți că pe mine nu mă interesează minutele, sms-urile, apelurile internaționale and shit. Eu vreau internet cât am acum, adică 2,7 GB, dar să fie 4G și să nu depășesc costurile actuale.
  • Păi haideți să vă fac o ofertă: vă dau 150 min naționale, 200 internaționale, nelimitat în rețea min + sms și 3,5 GB.
  • Și cât costă?
  • 13 euro la fel ca abonamentul pe care îl aveți acum, numai că aveți mai multe minute internaționale și dacă aveți pe cineva în străinătate bla bla bla plus extra-opțiunea
  • Deci cât costă? Exact, în lei?
  • Păi haideți să calculăm: 13 eur ori 4,5 + 7 ori 4,5….mmmm maaaaxim 90 de lei,
  • ????
  • Dar maxim!
  • Doamnă, nu vreau minute internaționale, v-am zis, nu vreau să depășesc costurile actuale, și asta v-am zis…ma mai gândesc.
  • Așadar, cu ce pot să vă ajut? Știți că vă expiră perioada contractuală august, apropo?
  • Păi nu puteți pentru că nu mi se potrivește ceea ce mi-ați oferit. Mulțumesc, o zi bună!
  • Stați! Ar fi indicat să vă hotărâți pe parcursul acestei convorbiri pentru această ofertă!
  • Cum adică?
  • Păi nu se știe dacă mai e valabilă după ce închideți telefonul. Și apoi, va trebui să sunați încă o data, să vorbiți cu un alt operator….bla bla…
  • Știți, eu sunt o persoană care se hotărăște greu, la revedere!

Ăsta este rezumatul foarte scurt al convorbirii. După cât de repede vorbea și la modul în care a pus problema, pot să jur că s-a uitat de curând la The Wolf of Wall Street. Mai avea puțin și îmi spunea că n-am noroc în această viață mizerabilă pe care o trăiesc, dacă nu iau de la ea 200 de minute internaționale și nelimitat în rețea. Eu nu sunt genul de client căruia să îi spui ce are nevoie, de cele mai multe ori, EU chiar știu ce am nevoie și cam cât valorează necesitățile mele.

Intru pe site-ul Orange și completez un formular scurt în care scriu sec: “vreau să mă portez”.

 După aproximativ 30 de minute, primesc un email de la un titel care îmi zice că voi fi contactat de cineva de la departamentul ofertare. Whatever, zic. După câteva ore, mă sună Bogdan (așa îl cheamă pe ofertant).

  • Îi zic ce vreau, iar omul îmi oferă instant două variante, una mai mică și una mai mare, dar ambele erau la fel de bune deoarece îmi ofereau ca beneficii, mai mult decât aveam acum, și niciuna nu depășea ca valoare abonamentul actual.
  • Îi zic că nu vreau telefon și nici abonament pe doi ani. Acceptă.
  • Îi zic că s-ar putea să vrea și consoarta aceeași ofertă, dar nu pot să iau decizia în numele ei. Se oferă să îmi trimită oferta pe e-mail și ține musai să precizeze că el va fi, dacă mă hotărăsc, account-ul meu și că îl pot contacta oricând.
  • Îl sun și îi spun că am acceptat oferta mai mare pentru mine (13 eur) și mai mică pentru consoartă (10 eur)
  • Îmi cere documentele pentru amândoi și îmi trimite apoi contractele pe e-mail, semnate și scanate.
  • Azi am primit cartelele prin curier, în plic.

cartele_orange

Pentru că nu îmi place să fiu pisălog, toată conversația post primul telefon, s-a întâmplat pe e-mail, pentru că evident am mai avut întrebări, iar Bogdan, a răspuns fără întârziere.

 *** Notă: Bogdan nu a încercat niciun moment să îmi influențeze decizia, nu m-a întrebat ce abonament am și nu a fost insistent. A fost genul de vânzător care mă convinge prin atitudine.

 În toată poveste asta, companiile nu au nicio legătură. Putea la fel de bine, tanti de la Telekom să mă convingă să rămân abonat, însă tre’ să fii puțin realist. Dacă vine la tine, un client, care mai are câteva luni până la sfârșitul perioadei contractuale, și îți spune un lucru simplu că vrea ce are acum, cu o mică modificare, viteză of the fucking internet, și tu îi dublezi factura, poți să fii mega-sigur că acel client va da și al doilea telefon, dar la concurență în mama mă-sii de treabă.

Nu sunt supărat, pentru ca nu am pierdut nimic, sunt doar contrariat. Cât despre Bogdan, tot respectul meu! Tocmai a atras un client care probabil va sta iar (pentru că primul meu abonament ever a fost la Orange) la compania pentru care el lucrează, tot cât a stat la concurență.

Concluzie: serviciul este foarte important, pentru că plătesc pentru el, însă relația cu angajații este neprețuită, deoarece aceasta mă va convinge dacă voi mai plăti sau nu.

PS: Să nu vă treacă prin cap că cineva m-a plătit să scriu despre pățanie. Este autentică, vă zic!

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here